0265-422.704      0265-422.704

  sinpetru@cjmures.ro

Comuna Sinpetru de Cimpie din judetul Mures, este situata in aceasta zona, pe drumul national 15E, la 40 km de Tg. Mures si 70 km de Cluj-Napoca, pe drumul national 16 E, ce trece prin partea nordica a comunei, partea de nord-vest a judetului Mures, la limita cu judetul Bistrita – Nasaud, pe cursul mijlociu al paraului Sesu. Sub raport administrativ, comuna cuprinde sase sate: Sanpetru de Campie (resedinta comunei), Dimbu, Tusinu, Singeorgiu de Cimpie, Satu Nou si Birlibas.

Comuna se invecineaza la nord cu judetul Bistrita-Nasaud (comuna Silivasu), la est cu comuna Raciu, la sud cu comuna Pogaceaua, iar la vest cu comunele Mihes si Sarmasu. Intre aceste limite are o suprafata de 6384 ha.

Comuna are urmatoarele institutii sociale si culturale:

  • 6 scoli,
  • 5 gradinite,
  • 5 camine culturale,
  • 6 biserici,
  • 1 dispensar uman,
  • 1 dispensar veterinar,
  • 1 farmacie,
  • 1 oficiu postal,
  • CEC si Cooperativa de Credit.

Relieful prezinta caracterele generale ale „Campiei de coline joase a Transilvaniei”, cu inaltimi medii de 350-450 m, avand dealuri joase, vai largi si lunci destul de mari, daca ne raportam la dimensiunile mici ale cursurilor de apa care le formeaza.

Resursele subsolului sunt foarte putine. Desi comuna este situata in zona de domuri gazefiere, in cuprinsul comunei nu se exploateza gaz metan. Singurele resurse ale subsolului sunt argilele si marnele, in prezent nevalorificate.

Clima este influentata de pozitia geografica a comunei in zona centrala a Podisului Transilvaniei. Caracteristic este climatul de deal si podis, iarna, iar vara de campie. Temperatura medie anuala este cuprinsa intre 8-10 grade Celsius, iernile cu temperaturi medii de -2, -4 grade Celsius si verile cu temperaturi medii de 18-19 grade Celsius.

Cantitatea medie a precipitatiilor este de 550-650 ml, fiind prea mica pentru dezvoltarea padurilor, ceea ce contribuie mult la asemanarea cu regiunile de campie.

Apele cele curgatoare sunt mici, iar localnicii le atribuie in general numele de „vale”. Lacurile sunt foarte putin raspandite datorita precipitatiilor putine, a proceselor de panta dezvoltate, care contribuie la colmatarea fostelor lacuri (Ciosuri, Satu Nou, Fundatura).

Prima atestare documentara

Localitatea este atestata documentar pentru prima data intr-un document scris in limba latina, la 24 iunie 1305, in Alba Iulia. Actul este o diploma de confirmare a daniei pamantului Komlaus, situat intre Rynch (Riciu) si Sancto-Petru (Sinpetru).

Satele Tusinu si Dambu sunt atestate documentar douazeci de ani mai tarziu, in 1325, sub numele de Tuson, respectiv poss. Tumb.