Sangeorgiul de Campie

Localitatea se afla pe cursul mijlociu al vaii Bologa, afluent al Paraului Sesu si se invecineaza cu satele Sanpetru de Campie, Dambu, Silivasu de Campie, Ulies si Pogaceaua.
Primul document de atestare a Sangeorgiului este datat la 10 aprilie 1329, cand regele Carol Robert de Anjou cedeaza mosii voivodului Ladislau, care s-a impotrivit regelui si atribuie aceste mosii lui Stefan zis Pugan. Hotarnicia a fast facuta aratandu-se care sunt semnele de hotar. Ele se invecinau cu pamanturile din Silivasu de Campie, Sopteriu, Urmenis, Sanpetru de Campie si Dambu. Se pleca de la trei movile mari, una dintre movile facea legatura "dinspre pamantul denumit Sangeorgiu" (terra Zengurgy.
De-a lungul anilor, Sangeorgiu de Campie mai figureaza si sub alte denumiri: terra sau Villa Scenthgurg (1334), Zent-Georg (1439), Olah Zent-Gyorgy (1639), Mezo Szent-Gyorgy (1762) etc. Denumirea in limba romana apare, de exemplu, in 1850 sub forma Sangorgi (Szin Georg).
La inceputul secolului X, in Campia Transilvaniei erau cetati sau intarituri de pe timpul Voivodului roman Gelu, o asemenea intaritura s-a gasit si pe teritoriul satului Sangeorgiu.
In vatra satului s-au mai facut numeroase descoperiri arheologice: o moneda cu Provincia Dacia, doi solidusi din anii 457-565, 0 statueta de bronz, urme de constructii postromane, fragmente de ceramica ramana in locul la "Comoara".
In anul 1403 este pomenit intr-un document si satul valah Sangeorgiu de Campie, alaturi de Silvasu1 Roman (Olah Zvluas), azi Silivasu de Campie.
In 1865, satul apare sub denumirea de "Santu Georgiu de Campie". Exista atunci biserica in onoarea Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavril, paroh era Stefan Antoneliu, in matre (biserica mama) erau 447 suflete.